Bombele americane au lăsat regimul de la Teheran rănit, dar în picioare. Pe măsură ce lăudatul armistițiu al lui Donald Trump între Israel și Iran pare să se destrame, un sfârșit decisiv al războiului ar putea fi departe, scrie The Times. „Rising Lion” a fost al treilea război major al Israelului în doi ani și cel mai scurt, de doar 12 zile. Sfârșitul conflictului și încetarea focului anunțate cu mare fast de președintele Trump, luni seară, au durat și mai puțin. Cu atât de multă incertitudine care amenință din nou orice perspectivă de pace, Iranul a ieșit din evenimentele seismice din ultimele două săptămâni mult diminuat, dar întreg. Dacă scopul operațiunii a fost dezmembrarea programului nuclear al Iranului, se pare că acesta a eșuat. Instalațiile Iranului au fost grav avariate sau distruse, dar pot fi reconstruite, notează sursa citată. Acum lipsesc 400 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit și încă există o mulțime de cunoștințe despre cum să transformi acest material într-o bombă, în ciuda numeroșilor oameni de știință din domeniul nuclear uciși de Israel în ultimele două săptămâni. Mai amenințător, așa cum avertizează unii experți, războiul, care a scos la iveală lipsa capacității de descurajare decisivă a Iranului, ar putea încuraja în mod pervers regimul să urmărească să obțină cu orice preț acea bombă. Programul său de rachete — o altă țintă declarată a operațiunii — a fost, de asemenea, întârziat, dar Iranul ar fi putut continua atacurile asupra Israelului timp de săptămâni, dacă nu chiar luni, sperând să epuizeze un front intern hotărât care susținea războiul împotriva inamicului suprem al Israelului. Acesta a fost un rezultat pe care Benjamin Netanyahu, prim-ministrul israelian, a declarat că dorește să-l evite. El a făcut lobby pentru o intervenție militară împotriva Iranului timp de ani de zile, îndemnând chiar SUA să-și îndrepte atenția către Iran după ce acesta a invadat Irakul în 2003. Poate chiar a sperat că acest lucru va răsturna regimul și va introduce un guvern nou, mai prietenos. Dar, având în vedere că programul nuclear al Iranului este vulnerabilizat și comanda sa militară și nucleară este în dezordine, deși nu distrusă, se pare că a adunat în sfârșit disciplina necesară pentru a câștiga teren, spre deosebire de Gaza, unde armata e împotmolită într-o campanie nesfârșită care a izolat din ce în ce mai mult țara în ochii țărilor de pe mapamond. Poate că a pus bazele unei schimbări de regim, dar timpul va demonstra ce se va întâmpla. Publicul iranian era deja în mare parte critic sau opus regimului. Este greu de imaginat că, chiar dacă bombele ar înceta pentru scurt timp să cadă asupra orașelor lor, nu vor exista apeluri pentru a trage regimul represiv la răspundere pentru o politică eșuată care nu a adus nimic altceva decât sancțiuni și război asupra țării. Chiar dacă armistițiul se destramă, sfârșitul brusc și iminent al războiului pare să fi fost pus în aplicare de omul care a permis conflictul, președintele Trump, care a făcut ceea ce alți președinți ar fi putut visa, dar nu au îndrăznit niciodată. El a anunțat armistițiul la mai puțin de două zile după ce forțele sale aeriene au aruncat bombe de tip antibuncăr asupra principalei instalații nucleare a Iranului și la câteva ore după ce Iranul a ripostat cu un mic tir de rachete asupra unei baze americane goale din Qatar. Iranienii, a spus el, „și-au scos acum totul din sistem”, respingând reacția ca și cum ar fi fost o criză de nervi a unui copil mic și încurajându-i pe ei și pe israelieni să facă pace. Chiar dacă nu o vor face imediat, Trump va căuta probabil să-și recupereze investiția presându-l pe Netanyahu să pună capăt războiului din Gaza, așa cum l-au presat și ceilalți aliați ai săi din Orientul Mijlociu, reluând în același timp discuțiile nucleare cu Iranul de unde le întrerupseseră înainte de începerea războiului. Marți, această perspectivă părea îndepărtată, iar modul în care se vor desfășura aceste discuții rămâne de văzut, având în vedere reluarea ostilităților. Teheranul a insistat că își va rezerva dreptul de a îmbogăți uraniu, lucru respins de SUA. Iranul ar putea fi acum mai flexibil în viitor și ar putea evita să-l supere pe Trump, așa cum a făcut-o înainte de război, dar va argumenta că acțiunea militară singură nu poate distruge programul său și va îndemna SUA la compromisuri. Trump ar putea fi mai dispus la acest lucru, acum că a bombardat Iranul și a scos acest lucru din „sistemul” său. Între timp, Netanyahu are de luat în considerare un alt conflict, unul care în octombrie va împlini doi ani. Dacă războiul din Liban a durat două luni - încheindu-se cu un Hezbollah pedepsit și mult diminuat - Gaza, războiul acum uitat, se prelungește la nesfârșit, în mijlocul unor schimbări continue ale obiectivelor pentru succesul misiunii. Prin urmare, suferința pare să continue.