Relațiile diplomatice ale Kremlinului, dar și represiunile interne aflate în desfășure, semnalează faptul că Rusia este, în sfârșit, pregătită pentru a pune capăt războiului cu Ucraina, arată jurnaliștii independenți ruși, citați de Meduza. Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple. Aceeași sursă avertizează că, în cazul în care acordul ar eșua, Kremlinul ar relua, cel mai probabil, atacurile la scară largă și ar da vina pentru escaladarea situației pe Ucraina. Președintele SUA, Donald Trump, și președintele rus, Vladimir Putin, se întâlnesc în Alaska pe 15 august, în cadrul eforturilor continue ale Washingtonului de a media încetarea războiului din Ucraina. Întâlnirea planificată vine în urma unei recente intensificări a contactelor diplomatice ale Moscovei cu Occidentul. În iulie, o delegație rusă condusă de președinta Consiliului Federației, Valentina Matviyenko, a participat la Conferința mondială a președinților parlamentelor, organizată în Elveția, iar la începutul lunii august, trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, a vizitat Moscova pentru a discuta un acord care ar putea preveni sancțiunile împotriva cumpărătorilor de petrol rusesc. Potrivit unui raport al Bloomberg, Kremlinul își evaluează opțiunile privind concesiile, care ar putea include un „armistițiu aerian” cu Ucraina. Kremlinul a menținut contacte regulate cu Casa Albă pe tot parcursul primei jumătăți a anului 2025. Din februarie până în iulie, președinții Rusiei și Statelor Unite au discutat la telefon de șase ori – aproape o dată pe lună – despre război, un potențial armistițiu și o serie de alte probleme, arată Meduza. În februarie, diplomații de vârf ai celor două părți s-au întâlnit la Riad, convenind să restabilească personalul ambasadelor și să pregătească terenul pentru discuții privind proiectele din Arctica și din domeniul energetic. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, și secretarul de stat american, Marco Rubio, s-au întâlnit din nou în iulie, în marja Summitului Asia de Est. În aprilie, șeful Fondului Rus de Investiții Directe, Kirill Dmitriev, a vizitat Washingtonul pentru discuții care au inclus posibile măsuri de încheiere a războiului, precum și investiții în resurse de minereuri rare, energie și rute comerciale nordice, inclusiv prin Arctica. La începutul lunii august, Kremlinul părea să aibă avantajul. Fără a face nicio concesie semnificativă, Rusia și-a manifestat disponibilitatea pentru dialog, în timp ce a continuat războiul împotriva Ucrainei timp de șase luni. În ultimele trei luni, armata rusă a avansat mai rapid decât înainte, cucerind, în medie, 500 de kilometri pătrați la fiecare 30 de zile. Pentru a doua lună consecutivă, numărul victimelor civile de ambele părți ale frontului a atins cel mai ridicat nivel din ianuarie 2024 - toate acestea pe fondul contactelor constante dintre Moscova și Washington. Din partea americană, negociatorul principal a fost trimisul special Steve Witkoff, care a sosit la Moscova la începutul lunii august pentru a cincea sa vizită, care a fost larg mediatizată de mass-media de stat din Rusia. Anterior, Trump promisese că, după 8 august, Statele Unite vor impune sancțiuni secundare asupra exporturilor rusești de petrol și gaze - în fapt, sancțiuni care vizează principalii cumpărători ai Rusiei, India și China. O serie de zvonuri și scurgeri de informații au înconjurat perspectiva negocierilor. Se pare că Washingtonul i-a oferit lui Putin un armistițiu în schimbul recunoașterii de facto a câștigurilor teritoriale ale Rusiei și ridicării sancțiunilor, fără nicio promisiune de a ține Ucraina în afara NATO. Bloomberg a raportat că oficialii americani și ruși discută cererea Moscovei de a obține controlul deplin asupra Donbasului, în schimbul opririi avansului în alte zone de-a lungul frontului. O altă propunere - probabil venită din partea Rusiei și lansată chiar înainte de ultima vizită a lui Witkoff - este un „armistițiu aerian”. Aceasta ar opri temporar atacurile cu rachete și drone rusești asupra orașelor ucrainene, precum și atacurile ucrainene asupra instalațiilor energetice și infrastructurii aeriene rusești. Pentru Ucraina, un astfel de armistițiu ar însemna, în primul rând, mai puține victime civile; dar ar priva Kievul de un instrument cheie de presiune: atacurile asupra rafinăriilor de petrol și bazelor aeriene rusești, care, în ultimele luni, au provocat pagube semnificative. Apariția acestui plan, care ar avantaja în mod clar Kremlinul, semnalează scenariul pe care Moscova speră să îl vadă realizându-se. Pentru Putin, acesta oferă o modalitate de a părea pregătit pentru pace, păstrând în același timp libertatea de acțiune pe teren, unde forțele rusești și-ar continua ofensiva. Un alt avantaj major, din perspectiva Moscovei, ar fi reducerea drastică a vizibilității războiului în mass-media globală și în viața de zi cu zi a rușilor. Acoperirea mediatică a atacurilor asupra orașelor ucrainene este mult mai intensă decât reportajele de pe linia frontului, iar exploziile rafinăriilor sau întreruperile de Internet, legate de măsurile de combatere a dronelor, au devenit subiecte constante de conversație - și o sursă de meme. Disponibilitatea lui Trump de a se întâlni în curând cu Putin este mai greu de explicat, având în vedere avalanșa de scurgeri de informații despre potențiale aranjamente care sugerează că nu există un plan clar pentru un acord. Se poate presupune doar că Trump intenționează pur și simplu să prezinte summitul în sine ca o victorie diplomatică, scutindu-l de pasul politic și economic dificil de a impune sancțiuni secundare asupra Indiei și Chinei, arată sursele citate de Meduza. Sfârșitul războiului va însemna lucruri diferite pentru diferite părți: un moment de doliu pentru cei morți, un moment de calcul politic, o perioadă de reevaluare sau o șansă de a răsufla ușurat. Dar nu și pentru Kremlin. Pentru Moscova, ar aduce o potențială criză - pierderea forței mobilizatoare care a justificat represiunea, concentrarea puterii și a explicat dificultățile economice. Ar apărea întrebări despre costul războiului, despre responsabilitate și despre ce va urma. Pentru a evita intrarea în această fază, Kremlinul își reorganiză deja sistemul de control, transformând retorica de război într-o „stare de asediu” permanentă, codificând noi legi represive și creând o listă de „dușmani” interni și externi, care pot înlocui războiul ca mijloc principal de control al societății. De asemenea, acționează agresiv pentru a întări controlul asupra Internetului și a utilizatorilor de social media - un alt element al viziunii sale pentru viitorul postbelic. Invazia pe scară largă a Ucrainei - și reacția negativă moderată, dar totuși tangibilă, din cadrul societății ruse - a determinat Kremlinul să-și intensifice brusc măsurile represive. În primele săptămâni după începerea războiului pe scară largă, în 2022, statul și-a mobilizat aparatul de securitate și s-a grăbit să adauge noi prevederi la Codul penal și Codul administrativ - inclusiv așa-numita lege privind „știrile false” și alte statute, care îi permit să pedepsească îndoielile publice cu privire la „obiectivele operațiunii militare speciale” și comentariile care contrazic narațiunea oficială. În șase luni, grupul pentru drepturile omului OVD-Info a numărat peste 16.500 de persoane reținute la protestele împotriva războiului - 90% dintre acestea în prima lună. Au fost deschise aproape 4.000 de dosare pentru contravenții și 237 de dosare penale. În fapt, cenzura de război a fost impusă în toată țara, iar mass-media independentă a fost redusă la tăcere. Până în 2025, însă, sistemul represiv al Rusiei a trecut de la modelul de represiune brutală și dură din timpul războiului la o formă de control mai stabilă, mai bine înrădăcinată și mai selectivă. Sub presiunea susținută a statului, protestele de stradă au dispărut aproape complet - și odată cu ele, intensitatea represiunii. În loc să efectueze arestări în masă și să instrumenteze dosare pentru declarații împotriva războiului, sistemul de aplicare a legii se concentrează acum pe acuzații de extremism, terorism și trădare. Potrivit unui raport din iulie al OVD-Info, ponderea dosarelor penale legate direct de criticile publice la adresa războiului a scăzut la 43% în 2024, de la peste 60% în 2023. În primele șase luni ale anului 2025, au existat 173 de cazuri noi cu motivație politică, dintre care 37% erau „anti-război”. În comparație, în 2022 au existat 850 de astfel de cazuri, în 2023 - 778, iar în 2024 - 733, arată Meduza. În același timp, autoritățile intenționează să mențină vie așteptarea publicului privind pedepsele severe pentru încălcarea limitelor a ceea ce este permis. Judecând după acțiunile lor, strategia lor este de a fi selectivi, crescând severitatea pedepselor, mai degrabă decât numărul de urmăriri penale, menționează aceeași sursă, adăugând că regimul caută ceea ce consideră a fi „stabilitate represivă” - o stare în care intimidarea este combinată cu logica previzibilă și rutinieră a urmăririi penale. Citește și Opt țări nordice îi trimit un mesaj lui Trump în legătură cu acordul de pace în Ucraina. „Trebuie presiuni constante asupra lui Putin” În iunie, Nadine Geisler, fondatoarea grupului de voluntari Army of Beauties care a ajutat refugiații ucraineni, a fost condamnată la 22 de ani de închisoare sub acuzația de trădare și finanțare a terorismului. O lună mai târziu, un tribunal din Ufa a condamnat-o pe jurnalista RusNews Olga Komleva la 12 ani de închisoare pentru colaborare cu Fundația Anticorupție fondată de Navalny și pentru răspândirea așa-numitelor „știri false” despre armată. Forțele de securitate au desfășurat, de asemenea, o campanie intensă împotriva persoanelor care, în diferite momente, au donat bani Fundației Anticorupție. Într-o conversație cu unul dintre deținuți, poliția a descris represiunea ca fiind un „program federal”. Potrivit calculelor Mediazona, „programul” a dus până acum la 76 de cazuri în 38 de regiuni ale Rusiei. Un alt „program federal” de maximă prioritate pentru Kremlin este construirea infrastructurii autoritarismului digital - un sistem care nu numai că facilitează monitorizarea cetățenilor, ci și le modelează comportamentul și oportunitățile. Pentru moment, însă, succesele obținute de China în acest domeniu rămân departe de a fi atinse de Moscova. Deosebit de alarmant este revizionismul istoric care vizează legitimarea severității și naturii extraordinare a politicilor actuale: anularea oficială a reabilitării victimelor stalinismului și revizuirea cadrului statului pentru comemorarea represiunii politice. Toate acestea normalizează presiunea politică. Autoritățile „antrenează” societatea și urmăresc să obțină un „comportament model” prin mijloace din ce în ce mai puține, arată, în analiza pe care a publicat-0, Meduza. Kremlinul nu poate să nu-și facă griji cu privire la stabilitatea regimului în cazul în care războiul se va termina și liderul Rusiei va pleca. Scenariile „Rusiei post-Putin” sunt discutate nu numai în rândul opoziției din exil, ci și în rândul elitelor din timpul războiului, dornice să-și păstreze pozițiile. Acest viitor trebuie nu numai asigurat, ci și protejat de viziuni concurente - în special de cele dezvoltate dincolo de granițele Rusiei. În acest context, represiunea devine nu doar un instrument de înăbușire a disidenței, ci și un mijloc de modelare a unui viitor populat de o societate loială. Odată cu dispariția războiului ca forță mobilizatoare, regimul se va confrunta cu o lipsă de legitimitate în ceea ce privește exercitarea violenței și controlului. De aceea, acesta folosește deja amenințarea cu pedepsele pentru a defini limitele discursului și comportamentului permise.Temele exploatate de mult timp - „rusofobia”, „agenții străini” și markerii de identitate de gen și religioasă - au revenit în centrul atenției. Dar ele își pierd deja din putere. Din punct de vedere tactic, este rezonabil să ne așteptăm ca următoarea țintă a politicii represive să fie lupta împotriva viziunilor alternative asupra viitorului Rusiei și a persoanelor care le promovează. Este aproape sigur că unele dintre aceste planuri vor determina Kremlinul să dorească neutralizarea lor cât mai curând posibil. De exemplu, planurile opoziției solicită adesea desființarea instituțiilor represive ale țării (FSB, unitățile anti-extremism ale Ministerului de Interne, Roskomnadzor), recunoașterea responsabilității pentru crimele de agresiune și stabilirea rapidă a unui cadru politic care să facă imposibilă o nouă preluare a puterii, arată, în continuare, Meduza. O caracteristică a majorității propunerilor de reformă care nu provin de la Kremlin este ideea de „ora zero” - un punct de cotitură brusc, determinat de criză, după care țara ar începe să trăiască după noi reguli. În scenariile care implică o schimbare de putere, prăbușirea regimului sau o rezoluție dramatică de politică externă, unii susținători ai reformelor propun să se acționeze cu viteză maximă pentru a „instala” noile reguli și a construi o barieră fiabilă împotriva revenirii la autoritarism sau revanșism. Dar convingerea societății de necesitatea unei noi căi necesită timp și efort, iar realizarea oricărei reforme necesită legitimitate. Din acest motiv, forțele libere ale Rusiei - academicieni, activiști, politicieni, artiști - trebuie să lucreze mai activ la viziunile lor pentru viitor și să le facă cunoscute publicului rus. Kremlinul este deja pregătit să preia inițiativa și să ocupe spațiul în care s-ar putea contura o alternativă. Al doilea și al treilea nivel al elitei ruse speră să supraviețuiască actualilor lor șefi și să ajungă la vârf prin evoluție, nu prin revoluție. Dacă actualul regim rămâne stabil și trece într-o fază postbelică fără catastrofe, noii săi lideri nu vor avea nevoie să petreacă mult timp explicând publicului orice potențial nou program. Până atunci, vor avea deja o populație „educată” și „antrenată” din punct de vedere politic, obișnuită cu supunerea, cu alegeri fără opțiuni reale și cu o agendă stabilită de sus. Și, pe această bază, vor putea oferi societății orice vor dori.