În anii '60, BBC a început să investigheze zvonurile potrivit cărora pe o insulă din largul coastei scoțiene, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-au desfășurat experimente secrete și șocante, care au făcut ca insula să devină contaminată și animalele din zonă să moară în mod inexplicabil. Detaliile experimentelor periculoase desfășurate pe insula Gruinard au fost dezvăluite abia cu o jumătate de secol mai târziu. „Pe aici, i se spune insula morții, insula misterioasă, pe bună dreptate”, spunea reporterul Fyfe Robertson, în 1962, în apropiere de această insulă izolată și părăsită din nordul Scoției. „Această poveste nu este despre fapte necurate din trecutul îndepărtat sau superstiții din Highlands. Nu, aceasta este o poveste din 1942. Războiul se purta de trei ani, atunci când, dintr-o dată, oameni de știință ai ministerului de război au pus stăpânire pe insulă și au început experimente atât de secrete încât chiar și azi, 20 de ani mai târziu, doar câțiva oameni știu ce s-a întâmplat acolo. Localnicilor nu li s-a spus nimic.” Robertson încerca să investigheze poveștile despre experimentele periculoase pe care guvernul se zvonea că le-ar fi desfășurat pe insula Gruinard. La vremea reportajului lui Robertson, Ministerul britanic al Apărării declarase deja insula ca fiind inaccesibilă publicului, iar Robertson nu a reușit să îi convingă pe localnicii temători să îl ia cu ei într-o călătorie cu barca în jurul insulei pentru a o putea vedea mai de aproape. A fost o catastrofă ecologică. Încă și mai șocant a fost că insula a rămas contaminată, rămânând inaccesibilă timp de aproape jumătate de secol, până în 1990, atunci când guvernul britanic a declarat într-un final că insula nu mai prezintă niciun pericol. Adevărul, care s-a aflat abia în 1997, după ce armata britanică a publicat o filmare în care erau descrise experimentele, este că insula Gruinard a fost locul unor încercări clandestine ale Marii Britanii, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de a transforma antraxul, o infecție bacteriană mortală, într-o armă. Proiectul se numea Operațiunea Vegetarian și a început sub conducerea lui Paul Fildes, șeful de la acea vreme a departamentului de biologie de la Porton Down, o bază militară din Wiltshire, Anglia, care mai există și azi. Porton Down a fost înființată în 1916 ca un centru pentru desfășurarea de experimente în care se studiau efectele armelor chimice, care erau folosite din ce în ce mai des în timpul Primului Război Mondial. În anii '40, Marea Britanie era din nou la război, iar Porton Down a primit misiunea de a dezvolta arme biologice care să poate fi folosite împotriva Germaniei naziste cu efecte catastrofale, cu scopul de a reduce cât mai mult luptele directe între trupe. Planul era ca armata britanică să arunce din avion fulgi din semințe de in infectate cu spori de antrax deasupra pășunilor din Germania unde pășteau vitele. Animalele urmau să se infecteze cu antrax, care apoi avea să se răspândească și la oamenii care consumau carnea contaminată. Conform planului, proviziile de carne ale Germaniei aveau să fie decimate din cauza contaminării cu antrax la nivelul întregii țări, ceea ce ar fi provocat un număr uriaș de victime. Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media Dar pentru a înțelege cum ar funcționa antraxul folosit ca o armă în condiții reale, cercetătorii aveau nevoie de un loc în aer liber unde să testeze planul, departe de zonele populate. În vara anului 1942, armata a cumpărat Gruinard, o insulă izolată și nelocuită de 200 de hectare, și le-a interzis localnicilor să debarce acolo. O echipă din partea armatei, sub supravegherea oamenilor de știință, au început să conducă experimente înfricoșătoare. Au adus animale domestice pe insulă pentru a le folosi în experimente și au eliberat spori de antrax pe tot teritoriul insulei. Obiectivul experimentului era să testeze dacă bacteria ar rezista unei explozii și dacă își va păstra proprietățile virulente. În jur de 80 de oi au fost legate în diverse locații de pe insulă alese special pentru ca sporii de antrax eliberați în urma unei explozii să fie aduși de vânt. Echipa a declanșat de la distanță explozia, în urma căreia un nor de „spori foarte periculoși a fost dus de vânt, provocând infecții și moarte oriunde mergea”, a povestit profesorul Edward Spiers de la Universitatea din Leeds în documentarul „Misterul Insulei Antrax” în 2022. Rezultatele au fost devastatoare: în doar câteva zile, oile au început să prezinte simptome și să moară rapid. Corpurile lor infectate au fost analizate și, apoi, incinerate sau îngropate sub tone de moloz. Unii dintre localnici au văzut norii de antrax care se lăsau asupra insulei. „Cred că erau tot felul de gaze toxice, antrax”, a spus unul dintre localnici intervievați de Robertson în 1962. Experimentele secrete au continuat până în 1943, atunci când armata a decis că rezultatul testelor a fost un succes, iar oamenii de știință au plecat și s-au întors la Porton Down. Cinci milioane de fulgi din semințe de in infectate cu antrax au fost produse, dar planul a fost abandonat, după ce aliații au început să facă progrese mari în urma debarcării din Normandia. Fulgii au fost distruși după război. Până în 1952, Marea Britanie a reușit să dezvolte un alt tip de armă de distrugere în masă, devenind a treia putere nucleară din lume. Patru ani mai târziu, a încheiat programele de dezvoltare a armelor chimice și biologice, iar în 1975 a semnat Convenția Armelor Biologice care interzice folosirea, fabricarea sau stocarea lor. Consecințele Operațiunii Vegetarian asupra insulei au fost catastrofale. Antraxul este o bacterie foarte rezistentă și poate supraviețui în sol timp de decenii, provocând infecții chiar și mulți ani după izbucnirea unei epidemii. Experimentele armatei au făcut ca insula să fie prea periculoasă pentru oameni și animale – până și apa de ploaie care ajunge pe insulă putea fi letală. Cu toate că guvernul a încercat să decontamineze insula, o serie de teste făcute în 1971 au arătat că pământul din subteran conținea chiar și atunci spori de antrax. Abia în 1990, după 48 de ani de carantină, guvernul britanic a declarat că insula Gruinard nu mai conține nicio urmă de antrax. Gruinard nu a fost singurul loc unde Marea Britanie a desfășurat experimente secrete cu arme biologice, dar a fost primul dintre ele. Consecințele acelor teste arată atât pericolele războiului biologic, cât și capacitatea de distrugere a umanității.