Atunci când cutremurul cu magnitudinea de 8,8 a lovit estul Rusiei miercuri, la ora locală 11:25, a provocat îngrijorare pentru toate populaţiile de pe coastele Pacificului. Deși a fost unul dintre cele mai puternice cutremure înregistrate vreodată, lumea a răsuflat uşurată - nu a provocat un tsunami catastrofal de care mulți se temeau. Milioane de oameni au fost evacuaţi, amintindu-şi de tsunami-ul devastator din 26 decembrie 2004 din Oceanul Indian şi de cel din Japonia în 2011, ambele provocate de cutremure de aceeaşi magnitudine, scrie BBC, conform News.ro. Tsunamiul de miercuri a fost însă mult mai puţin sever, chiar dacă a provocat unele pagube. Peninsula Kamceatka este izolată, dar se află pe „Centura de Foc a Pacificului”, numită astfel datorită numărului mare de cutremure şi vulcani care sunt aici. Citește și: Un vulcan a erupt în Rusia, după seismul puternic din Orientul Îndepărtat Straturile superioare ale Pământului sunt împărţite în secţiuni – plăci tectonice – care se mişcă unele faţă de altele. „Centura de Foc a Pacificului” este un arc format din aceste plăci care se întinde în jurul Oceanului Pacific. Potrivit British Geological Survey, 80% din cutremurele din lume au loc de-a lungul acestui arc. În largul coastei peninsulei, placa Pacificului se deplasează spre nord-vest cu aproximativ 8 cm pe an – doar de două ori mai repede decât cresc unghiile, dar rapid pentru standardele tectonice. Acolo, ea intră în contact cu o altă placă mai mică, numită microplaca Ohoţk. Placa Pacificului este oceanică, ceea ce înseamnă că are roci dense şi tinde să se scufunde sub microplaca mai puţin densă. Pe măsură ce placa Pacificului se scufundă spre centrul Pământului, se încălzeşte şi începe să se topească, dispărând efectiv. Dar acest proces nu este întotdeauna lin. Adesea, plăcile se pot bloca în timp ce se mişcă una peste alta, iar placa superioară este trasă în jos. Această frecare se poate acumula de-a lungul a mii de ani, dar tensiunea poate fi eliberată brusc în doar câteva minute. Fenomenul este cunoscut sub numele de cutremur de tip megafalie. Citește și: Epicentrul cutremurului de 8,8 grade din Kamceatka, în apropiere de o bază de submarine nucleare a Rusiei „Când ne gândim la cutremure, ne imaginăm epicentrul ca un punct mic pe hartă. Cu toate acestea, în cazul cutremurelor de o asemenea amploare, falia se rupe pe o distanţă de sute de kilometri”, a explicat dr. Stephen Hicks, lector de seismologie la University College London. „Această deplasare şi suprafaţă vastă a faliilor generează cutremure de magnitudine atât de mare”, a adăugat el. Cele mai mari cutremure înregistrate în istorie, inclusiv cele mai puternice - din Chile, Alaska şi Sumatra - au fost toate cutremure de tip megafalie. Iar peninsula Kamceatka este predispusă la cutremure mari. De fapt, un alt cutremur de magnitudine 9,0 a lovit în 1952 la mai puţin de 30 km de cutremurul de miercuri, potrivit US Geological Survey. Această mişcare bruscă poate deplasa apa de deasupra plăcilor, care poate apoi să se deplaseze către coastă sub formă de tsunami. În oceanul adânc, tsunamiul poate atinge viteze de peste 800 km/h, aproximativ la fel de repede ca un avion de pasageri. Aici, distanţa dintre valuri este foarte mare, iar valurile nu sunt foarte înalte – rareori depăşesc un metru. Dar, pe măsură ce tsunamiul intră în apele puţin adânci din apropierea ţărmului, viteza lui scade, adesea până la 32-48 km/h. Distanţa dintre valuri se scurtează, iar valurile cresc în înălţime, ceea ce poate crea efectiv un zid de apă în apropierea ţărmului. Dar nu este deloc garantat că un cutremur foarte puternic va duce la un tsunami deosebit de înalt care să ajungă departe în interiorul continentului. Cutremurul de miercuri a provocat valuri de tsunami de 4 m în unele părţi din estul Rusiei, potrivit autorităţilor locale. Adică nici pe departe faţă de valurile de zeci de metri înălţime din 26 decembrie 2004 din Oceanul Indian şi din Japonia în 2011. Citește și: Imagini impresionante în Japonia. Bbalene eșuate pe țărmul din Tateyama după cutremurul puternic din Kamceatka urmat de un tsunami „Înălţimea valurilor tsunami este influenţată şi de configuraţia locală a fundului mării în apropierea coastei şi de (configuraţia) terenului în care ajunge”, explică prof. Lisa McNeill, profesor de tectonică la Universitatea din Southampton. „Aceşti factori, împreună cu densitatea populaţiei de pe coastă, influenţează gravitatea impactului”, a adăugat ea. Rapoartele iniţiale ale Serviciului Geologic al Statelor Unite au indicat că seismul s-a produs la o adâncime destul de mică, la 20,7 km sub suprafaţa Pământului. Acest lucru poate duce la o deplasare mai mare a fundului oceanic şi, prin urmare, la un val tsunami mai mare, dar este greu de spus cu certitudine la scurt timp după eveniment. „O posibilitate este că modelele pentru tsunami au luat în calcul o estimare conservatoare a adâncimii cutremurului”, a declarat dr. Hicks pentru BBC News. „Potenţial, cutremurul s-ar putea să fi fost plasat cu încă 20 de kilometri mai adânc, ceea ce ar reduce considerabil amplitudinea valurilor tsunami”, adaugă expertul. Un alt element important este dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie. Datorită frecvenţei ridicate a cutremurelor în regiunea Pacificului, multe ţări au centre de monitorizare a tsunamiurilor. Acestea transmit avertismente prin anunţuri publice pentru ca populaţia să se pună la adăpost. Un astfel de sistem nu exista când a avut loc tsunamiul din 2004, a doua zi după Crăciun, multe persoane neavând timp să se evacueze. Peste 230.000 de persoane au murit atunci în 14 ţări din Oceanul Indian. Sistemele de avertizare timpurie sunt importante din cauza capacităţii limitate a oamenilor de ştiinţă de a prezice momentul producerii unui cutremur. Serviciul Geologic al Statelor Unite înregistrase un cutremur cu magnitudinea de 7,4 în aceeaşi regiune cu zece zile înainte. Acesta ar fi putut fi un pre-şoc – o eliberare timpurie de energie –, dar nu este un indicator al momentului exact al producerii unui cutremur viitor, a explicat prof. McNeill. „Deşi putem utiliza viteza de deplasare a plăcilor tectonice, GPS-ul pentru a măsura mişcările actuale şi momentul în care au avut loc cutremurele anterioare, putem folosi aceste informaţii doar pentru a face previziuni privind probabilitatea unui cutremur”, spune ea. Serviciul Geofizic al Academiei Ruse de Ştiinţe (GS RAS) va continua să monitorizeze regiunea, deoarece se anticipează că replicile ar putea continua în luna următoare.